Parcul National Buila-Vanturarita

Parcul National Buila-Vanturarita

Parcul National Buila-Vanturarita

Localizarea geografica

Masivul Buila-Vanturarita este situat in partea central-nordica a Judetului Valcea si face parte din Muntii Capatanii. Masivul iese in evidenta fata de lantul principal al acestora, atat prin dispunere cat si prin constitutie si relief. Creasta principala a Muntilor Capatanii, constituita preponderent din sisturi cristaline are o dispunere est-vest, cu creste secundare inspre nord si sud. Exceptie fac doua masive calcaroase, ale caror creste principale sunt dispuse pe directia SV-NE: Masivul Tarnovu in nord-vest si Masivul Buila-Vanturarita in sud-est.

Masivul Buila-Vanturarita se intinde de la vest de Cheile Bistritei si pana la est de Cheile Olanestilor (Folea). Legatura cu Muntii Capatanii este facuta prin Plaiul Netedu (interfluviul dintre raurile Bistrita si Costesti), Plaiul Lespezi (interfluviul dintre raurile Costesti si Cheia) si Plaiul Hadarau (interfluviul dintre raurile Cheia si Olanesti).

Creasta Buila-Vanturarita are o extindere spatiala de tip liniar, cu o lungime de circa 14 km si o latime cuprinsa intre 0,5 si 2,5 km (extinderea calcarelor jurasice). Altitudinea absoluta este in Varful Vanturarita Mare (1885 m), iar cea minima la iesirea Bistritei din chei (550 m).

Principalele varfuri ale masivului sunt, de la sud-vest spre nord-est, urmatoarele: Arnota (1183,7 m), Muntele Cacova (1525,1 m), Muntele Piatra (1643 m), Muntele Albu (1658,9 m), Buila (1848,6 m), Stevioara (1847 m), Vanturarita Mare (1885,2 m), Vioreanu (1866 m), Vanturarita Mica (1655 m), Stogu (981 m).

Clima

Clima este etajata pe verticala, urmand treptele de relief, cu diferente si chiar inversiuni de climat de la un versant la altul.

Etajul fagului este caracterizat prin precipitatii cuprinse intre 600 si 900 mm/an, ajungand chiar la 1000 mm/an, o umiditate cuprinsa intre 68 si 70 %, temperaturi medii anuale cuprinse intre 6 si 90C.

Etajul molidului este caracterizat prin precipitatii cuprinse intre 700 si 900 mm/an, o umiditate cuprinsa intre 67 si 70 % (scade odata cu cresterea altitudinii), temperaturi medii anuale cuprinse intre 2 si 50C si prin predominanta vanturilor cu directie NV-SE.

Etajul subalpin este caracterizat prin precipitatii mai mari de 900 mm/an, temperaturi medii anuale cuprinse intre 1 si 20C, o perioada lunga in care zapada ramane netopita si o perioada scurta de vegetatie a plantelor.

Influenta climei mai blande din Oltenia se rasfrange simtitor asupra Muntilor Capatanii, mai ales asupra versantilor sudici. Se inregistreaza o diferenta destul de evidenta intre climatul versantilor cu expunere sud-estica si cei cu expunere nord-vestica. AZn cazul primilor, avem de-a face cu o clima mai blanda, cu caracteristici submediteraneene datorita insolatiei puternice si a inmagazinarii caldurii de catre calcar, la altitudini mai mari de 1000 m intalnindu-se frecvent temperaturi mai ridicate decat in zonele mult mai coborate altitudinal, iar vegetatia dezvoltandu-se mult mai rapid pe acesti versanti. AZn schimb, pe versantii cu expunere nord-vestica si pe vaile adanci temperaturile sunt mult mai scazute, zapada persista pana tarziu in vara, iar speciile de clima mai rece urca pana la nivelul crestei, inregistrandu-se frecvent inversiuni ale etajelor de vegetatie.

Precipitatiile anuale medii ating 1200 mm la o altitudine de circa 1400 m. In zona de munte numarul zilelor ploioase este de 150 – 160 pe an. AZn zonele aflate la peste 1500 m primele zapezi cad pe la sfarsitul lui octombrie si se topesc in luna mai. Uneori, petice de zapada zabovesc in vai pana spre mijlocul verii.

Flora

Primele cercetari s-au realizat in 1956 de catre Alexandru Buia, M. Paun, urmati de cativa botanisti care au si publicat liste partiale ale plantelor din acest masiv.
Spectrul floristicDiversitatea floristica si faunistica a ecosistemelor din cadrul Parcului National Buila-Vanturarita este foarte mare, datorita unui complex de factori, printre care se numara:
- relieful muntos care ocupa o parte insemnata a teritoriului, favorizand mentinerea vegetatiei naturale care, in aceste arii nu a putut fi inlocuita de culturile agricole datorita reliefului accidentat al crestei calcaroase;
- frecventa mare a calcarelor la zi, marcata in relief prin sectoare de chei si mici masive izolate cu versanti abrupti, hornuri, fisuri, brane, vai seci, grohotisuri care adapostesc o flora deosebit de interesanta;
- climatul relativ bland, cu influente submediteraneene, care a favorizat raspandirea unor specii relativ termofile;
- in cadrul reliefului muntos exista o diversitate mare a tipurilor de habitat (entitate ecologica ce indica mediul de viata al speciilor, in acelasi timp abiotic, dar si biotic). Acest complex de factori corelat cu pozitia fata de centrele genetice si caile de migratie a florei si a faunei, a determinat existenta unor elemente foarte diferite: eurasiatice, europene si central-europene, alpino-carpatice, submediteraneene, carpato-balcanice ca si o serie de specii endemice sau subendemice. Elementele predominante de pe calcarele Builei sunt in general cele eurasiatice (22,6%) care, impreuna cu cele europene (13,2%) si europene centrale (11,2%), cuprind jumatate din totalul speciilor. Urmeaza apoi cele circumpolare (9,6?), balcanice-dacice (8,3%), alpine (8,1%), alpine centrale (6,8%), endemice (6,8%), continentale (4,9%), mediteraneene (4,9%), ubicviste (3,6%).

Fauna

Ca si in cazul florei, fauna se bucura de o mare diversitate. Multe dintre speciile intalnite aici sunt protejate prin conventii internationale ratificate si de Romania (Conventia de la Berna, Conventia de la Bonn, Conventia CITES, Directivele Habitate si Pasari). Dintre nevertebrate, in Masivul Buila-Vanturarita se intalnesc insecte (efemeroptereBactis sp., Rhithrogena sp., plecoptere – Isoperla sp., Chloroperla sp., Nemoura sp., trichoptere – Rhycophila sp., coleoptere – Carabus violaceus, C. intricatus, C. monilis, C. coriaceus, Abax parallelepipedus, Rosalia alpina, Lucanus cervus, lepidoptere – Vanessa io, V. atalanta), moluste (Helix pomatia, Cepaea sp.).

Vertebratele sunt si ele bine reprezentate:
Pesti – pastrav (Salmo trutta fario), lipan (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus meridionalis), zglavoc (Cottus gobio);
Amfibieni ai??i?? salamandra (Salamandra salamandra), triton (Triturus alpestris), buhaiul de balta cu burta galbena (Bombina variegata), broasca rosie de padure (Rana temporaria), broasca raioasa bruna (Bufo bufo).
Reptile ai??i?? gusterul (Lacerta viridis), soparla de ziduri (Podarcis muralis), sarpele de alun (Coronella austriaca), vipera (Vipera berus).
Pasari – fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), gaia rosie (Milvus milvus), serpar (Circaetus gallicus), acvila tipatoare mica (Aquila pomarina), vanturelul de seara (Falco vespertinus), caprimulgul (Caprimulgus europaeus), presura de munte (Emberiza cia), pietrar negru (Oenanthe pleschanka), pietrar rasaritean (Oenanthe isabellina), ciocanitoare de munte (Picoides tridactylus), ciocanitoare de stejar (Dendrocopus medius), buha (Bubo bubo), codubatura (Motacilla alba), cocosul de munte (Tetrao urogallus);
Mamifere: liliac mare cu potcoava (Rhinolophus ferrumequinum), liliac mic cu potcoava (R. hipposideros), liliac comun (Myotis myotis), liliac comun mic (M. blythi), liliac de iaz (M. dasycneme), liliac cu picioare lungi (M. capaccinii), liliac caramiziu (M. emarginatus), liliac carn (Barbastella barbastellus), liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi), urs (Ursus arctos), ras (Lynx lynx), lup (Canis lupus), capra neagra (Rupicapra rupicapra), jder de padure (Martes martes), jder de piatra (Martes foina), bursuc (Meles meles), cerb (Cervus elaphus).

 

Rezervatia Cheile Runcului

Cea mai mare strapungere morfologica a crestei calcaroase Vulturese este data de Cheile Runcului. Acestea sunt spectaculoase atat prin lungimea lor, peste 1.000 metri cat si prin inaltimea lor (pe alocuri depasesc 450 metri). Cheile ...